CALATORIE NOSTALGICA: CRAIOVA, IUNIE 2014 (partea a treia)

CRAIOVA MODERNA

Cu limitele recunoscute ale celui care nu a apucat sa vada decat unele zone ale Craiovei in scurta calatorie, ma rezum la a remarca "Autostrada Craiovei". Cu un pasaj suprateran peste fosta Valea Vlaicii, soseaua uneste Calea Bucuresti cu Calea Severinului si strabate orasul prin centru, de la est la vest, fiind cea mai importanta artera. Nu exista pe vremea noastra, sau a copiilor mei. Cand le-am povestit despre ea, cel mic (are 21 de ani) a avut o senzatie ciudata sa auda: “nu exista pe vremea ta”! Sub sosea sunt niste aranjamente florale foarte elaborate (arbusti crescuti sub forma de cesti de cafea, caluti, etc.) Iarasi, inspiratia europeana :)

CRAIOVA DE ALTADATA

Plimbandu-ma prin Craiova, am trait in unele zone, mai ales pe stradutele vechi, o senzatie de liniste si pace greu de povestit, ca si cum as fi patruns, neinvaziv si subtil, intr-un oras atemporal: fara masini, fara (multi) trecatori, cu case vechi, cu oameni care parca traiesc acum un secol... Nu am avut aceasta senzatie (sau cel putin nu asa pregnanta) vreundeva prin Bucuresti…

Povestind cu Flavia, dupa ce m-am intors, am aflat ca acele case erau inca de pe atunci locuite in proportie destul de mare de catre proprietari. Nu multe s-au schimbat pentru ei dupa 1989. Oamenii care le locuiesc - in general destul de modesti - isi duc traiul simplu, neperturbat prea mult de zgomotul vremurilor... Uneori, la oarece distanta, apare cate o cladire de sticla: multe unitati sanitare, dar si pentru servicii sau consultanta. Nu par ca au influentat (inca) aerul locului…

La Gradina Botanica m-am intalnit cu Cristina si cu Marius Babeanu si-am povestit, si (re)povestit :) (din pacate nu am o poza cu noi trei; ar fi oferit savoare articolului...). Gradina este situata in apropiere de fosta mea locuinta (pe Amaradia). O cunosteam bine de cand eram mica si mergeam sa ne jucam cu cardul de copii de la bloc, sa luam apa cand “se spargeau tevile” sau sa avem o discutie super-confidentiala intre adolescente pe drumul de intors acasa (care drum, ajungea sa dureze mai bine de jumatate din timpul petrecut la scoala). "Paraginita" cred ca este cuvantul care descrie succint starea gradinii. Fantana Jianu - cu multe secole la activ - este inca functionala.

Am ajuns si in zona veche – Lipscani, etc. – a Craiovei. E un nesfarsit santier acolo. Nu atat prin ocuparea spatiala, cat prin cea temporala: dupa aspectul sulurilor de cabluri, a drumului decopertat si al canalelor dezgolite, nu ai senzatia ca va exista un final apropiat al proiectului de reamenajare (presupun ca acesta a fost scopul deschiderii santierului) a zonei. Fauna e destul de ciudata prin zona, “no other comments”.

IN LOC DE INCHEIERE

La plecare, am zarit din fuga masinii fosta fabrica Electroputere - mandria industriei socialiste a Craiovei. In exact locul unde am facut practica in liceu, se afla acum un supermagazin Auchan. Nu-mi vine sa cred cum s-au contopit aceste doua epoci/ stari/ simboluri: vacarmul acela de strungarie, topitorie, hala de prelucrari de metale, in care aveam o suferinta fizica in timpul practicii (dar din mandrie sau jena nu am spus nimanui nimic), si supermarketul - pentru noi romanii care am facut coada la salam cu soia si la oase si care am vizitat Europa Vestica imediat dupa Revolutie - simbolul belsugului si al prosperitatii capitaliste (chiar ne intrebam prin ’91-92, daca vom reusi sa vedem si la noi astfel de hipermarketuri; s-a intamplat mult mai curand decat ne-am asteptat...). Evident perceptii ale vremurilor, cu distorsiunile de rigoare. Nu doresc sa comentez aici socialul si politicul si nici sa renasc pasiuni sau tensiuni.

Probabil in acelasi mod am contopit in aceasta calatorie prezentul cu trecutul, copilaria si adolescenta cu maturitatea, prietenii vechi cu cei actuali. De fapt, tot ce este important pentru noi: timpul interior, trairile, emotiile si gandurile, prietenii, nu au neaparat trecut, prezent si viitor, ci un timp unic, care curge, dar parca sta, plutind peste noi si cu noi…

Ca in tabloul pe care l-am intitulat “O Clipa in Spatiu”, cu cateva saptamani inainte de cele povestite aici; as da acelasi titlu si calatoriei mele nostalgice…

Cu drag,

Livia