Orchestra Sim-FUN-ica 12B

Deoarece sunt inca in gratzia muzicii, si mai corale si mai ne-corale, si avand in vederea #1 ultimele doua zile cu note disonante in ceea ce as numi acum “Orchestra Sim-FUN-ica 12B”, iar in vederea #2 ca voi fi plecat pentru urmatoarele patru saptamani intr-o vacanta fara email si internet (hurrrraaaaayyyy!), sa va mai las una, inainte de zbor:

Dupa ani de zile ne-am reunit dupa o indelungata tacere intr-o orchestra creata impromptu, formata din instrumente diferite, adunate de peste tot, fiecare cu tonalitatea lui, cu timbrul lui, dar toate capabile sa cante dupa aceleasi ritmuri si arpegii muzicale. Orchestra este inca mica (seamana mai mult cu una de camera la momentul asta), si in consecinta avem nevoie de muzicanti noi. Pana acum avem urmatorul inventar de instrumente (afisat in fosa orchestrei):

1. Un pian (aici avem nevoie de un solist adevarat, delicat, care sa nu faca zgomot cand canta, dar astia sunt rari. Daca stiti vreunul, dati de stire)
2. Un violoncel (Dan)
3. O vioara (Flavia)
4. O harpa (Delia)
5. Un flaut (Carmen)
6. Un trombon (Anton) – vezi, mai Dane Cherciule, asta e ceea ce numesc eu rima buna!
7. Percutie / Tobe (Tibi)
8. Coristi (Rodica, Cristi M, Narcisa, Florin)

Sa ma ierte cei pe care i-am sarit din greseala. Si sper ca v-ati prins de regula de baza a orchestrei: cine nu pune bloguri, ci numai comentarii, sunt automat inscrisi la cor!

Avem nevoie de mai multe viori (Rodica s-a oferit, si astept sa vad daca se tine de cuvant), si un bas (poate unul dintre “politicienii” grupului se ofera, macar pentru simplul fapt ca "bas" e radacina numelui unui important personaj politic contenporan) Am mai avea un violoncel ratacit prin magazia blogului, dar e naimit intr-un sir de concerte europene din seria “Stresat in Basel” si in consecinta nu il iau in considerare la momentul acesta.

Ideea de baza in organizarea Orchestrei Sim-FUN-ice 12B este ca nu conteaza timbrul, etichetele sau vechimea instrumentului. Muzica blogulara (sau "muzica posturilor" cum ii spune prietenul meu de la Departamentul de Psihologie Intuitiva al Universitatii San Jose din California) se face prin contributia tuturor instrumentelor. Iar de dirijor, ce sa zic? Cu multi ani in urma, cand eram inca in facultate, am vazut la Cinemteca de pe Eforiei (o mai fi existand acum?) un film al lui Fellini, numit “Repetitia.” Era un scurt metraj foarte bine facut si cu un mesaj adanc: orchestra canta bine atata timp cat are dirijorul in fatza ei, dupa aia se alege praful si pulberea. Finalul e electrizant: haosul generalizat lasat de plecarea neasteptata a dirijorului, degringolada imposibil de controlat, este intrerupta brusc de o bila uriasa, care apare din senin, sparge zidul din spatele orchestrei si aduce spectacolul jalnic la final. The curative effect of the catastrophe.

In cazul nostru, suntem norocosi: avem un dirijor renumit, Google "Searchie" Blogger, un maestru al orchestratiei mondiale, care nu cred ca ne va lasa prea curand cu ochii in ceatza. Pentru ca daca asta s-ar intampla, prin absurd, nu ne-ar mai ramane decat sa zicem ca pamanteanul ala prea-iubit: daca Google nu e, nimic nu e…