Violoncelul
/analiza
sintetica/
Genul: Violoncelul
nu este o vioara de sex masculin. Doar nu stiu cine poate sa creada ca e o
vioara de sex masculin uitandu-se la
batul din partea inferioara, cum se vede in fotografie.
Locul in societate:
Vioara e pozitionata intotdeauna in fata, e regina. Pianul tot in fata, asezat, ca un rege, care
este. Din apropiere, flautul aduce incantarea inegalabila a menestrelului.
Harpa e divina, are splendoarea penajului unui paun si un loc mai inalt, cu
vizibilitate. Mai toti se pare ar vrea s-o poarte in brate dar nu au bratele
suficient de lungi. Violoncelul, are locul garantat, in spate.
Potentialul: Paganini
si Mozart nu au ajuns celebrii cantand la violoncel. Nici un artist care-si propune sa reuseasca
in viata nu alege violoncelul. Intr-o orchestra buna auzi violoncelul doar de
cateva ori intr-un concert, atunci cand iti mai tragi sufletul dupa un solo
emotionant de vioara. Violoncelul nu castiga nici o competitie cu celelalte
intrumente. Nici in plan muzical, nici un salariu mai bun pentru violoncelist. Prin natura sa, nu e competitiv.
Tonalitatea: Violoncelul e modest, morocanos, singuratic. Justificat, te si miri ca violoncelul ridica
cand si cand tonul. E probabil din cauza batului infipt in partea posterioara,
cum iar se vede in fotografie .
Postura: Vioara
se aseaza tandru pe umar si atinge obrazul. Pianul e rasfatat cu degetele pe
toata lungimea lungimii. Harpa se tine
imbratisata. Flautul se duce la buze, ca e dulce. Violoncelul, se tine intre picioare. Ceea ce
creaza cateodata preocupare. Cazul patriarhului lui Marquez care era de
principiul ca fiica lui poate studia orice instrument la Paris atata timp cat o
face cu picioarele apropiate.
Concluzia: Doar un trombonist sugubat care vrea sa distreze
orchestra propune violoncelul unui entuziast
care cauta solutii de succes. In realitate, nu exista
nici un motiv rezonabil sa alegi violoncelul. Exceptia e cazul nerezonabil cand
iti place pur si simplu sunetul lui si n-ai cum altfel.
Cristi,
ReplyDeleteCa să-l citez pe Maestrul angelic (doar n-o să-i spun georgelic, nu!?) "value attracts criticism, success attracts detractors" aşa că trec la critică.
Violoncelul, viola da gamba pe numele lui vechi, era, in Renastere, instrumentul predilect al aristocratilor in studiului muzicii şi nu vioara, destinată petrecerilor populare şi distractiilor mai puţin elevate.
După gustul meu muzical, orice piesă instrumentală pentru coarde ar avea accente stridente (era să scriu isterice) dacă, din când in când, nu ar interveni violoncelul, cu tonalitate mai gravă şi profundă, să calmeze bucata.
Pentru exemplificare, vă rog ascultați http://www.youtube.com/watch?v=tbZiVBjQqy0
Cu drag,
Flavia, o fostă invăţăcică la vioară
Am ascultat recomandarea si mi-am insusit critica, in sensul ca mi s-a parut o buna exemplificare:
DeleteDesi concertul lui Telmann e pentru flaut si violoncel, e imposibil sa nu fii captivat de povestea spusa de flaut. Te urca pe scara la inaltimi ametitoare dar e necesar sa atingi balustrada oferita de violoncel, atlfel te-apuca ameteala.
Dar daca Telmann asta n-ar fi numit concertul pentru flaut si violoncel, 10 oameni din zece ar fi zis ca e un concert pentru flaut.
Primul instrument cred a fost lira lui Apollo iar Aristotel considera doar muzica lirei demna de a fi ascultata de un om liber, celelalte erau nimerite pentru sclavi. Dar intre timp lumea s-a desacralizat apoi s-a plebeizat pana acolo incat cel mai important instrument azi pare a fi coarda ... vocala.
Poate s-or fi insufletit toate instrumentele si musca: oameni prefera laringele pentru cantat si degetul pentru scris, pe touch ...
Cristi, postul asta haios te califica pe deplin ca sa iesi din grupul coristilor si sa intri in fosa orchestrei. Am primit deja mesaje private in care mi s-a atras atentia ca locul tau era inca de la inceput in "Orchestra Sim-FUN-ica 12B" la instrumentisti. Bine ai venit in grupul autorilor de posturi si... la mai multe!
ReplyDeleteAntoane patroane , multumesc de primire in fosa ca-mi displace muzica saraciei extreme, aia doar din gura.
DeleteAsa ca dupa ce te patrunzi patru saptamani cu viata in liber arbitru, treci rogu-te peste faza cu munca fortata si promoveaza toata lumea la cate un instrument.
Eu accept cu placere postul de rezerva la rezerva postului de violoncel.
Cristi, great post! Mi-a facut mare placere sa il citesc!
ReplyDeleteDesi sint afona si cultura mea muzicala lasa de dorit, pot spune ca prefer violoncelul vioarei. Tonalitatea joasa a violoncelui mi se pare mai placuta decit sunetele stridente ale vioarei.
In ceea ce priveste potentialul succesului: how about Yo-Yo Ma? Sau el e doar exceptia ce intareste regula?
Keep posting!
Apropos de cultura muzicala, era o emisiune TVR "Sa intelegem muzica cu Leonard Bernstein", iti amintesti?
DeleteLa una din prezentari, LB asta a pus o bucata din nu stiu ce simfonie si a inceput sa spuna: "imaginati-va acum ca sunteti pe o pajiste, vedeti cativa mielusei, o pasare zboara de colo, colo, izvorul clipoceste..."
(in timpul asta mie mi se parea ca muzica suna ca o repetitie fara dirijor, nu cacofonie - cacacocofonie).
Atunci, demult, mi-am propus sa nu uit sa ma tin de cuvant si sa stau departe de cultura muzicala, preferand sanatatea mentala. Si cum ma stii, sau nu, m-am tinut de cuvant.
Muzica imi place sa ascult, dar de pozitia ca daca o "inteleg", nu-mi mai place!
De yo-yo ma, chiar nu stiu ce sa zic...
Sincera sa fiu nu imi amintesc emisiunea... dar dupa prezentare ar fi putut fi vorba de Pastorala de Beethoven. Si eu prefer sa ascult muzica si sa stau departe de 'analiza'.
DeleteIn clasele primare, cind locuiam inca la Brasov, aveam o profesoara de germana al carei sot cinta in orchestra filarmonicii. O data pe saptamina, dimineata inainte de scoala, mergeam la repetitii si dinsa plina de bunavointa incerca sa imi explice rolul fiecarui instrument in piesa care se cinta. In zadar. Orele petrecute acolo mi se pareau ingrozitor de plictisitoare. E trist dar nu imi amintesc nici macar la ce instrument cinta sotul dinsei.
Bine ai venit in grupul "postacilor"!
ReplyDeleteSincer, la inceput am crezut ca Anton a recidivat, avand in vedere ca pleaca in vacanta. M-am bucurat sa vad ca ai postat si tu, ca ai pus si poze si ca este nu numai amuzant, dar si sintetizeaza foarte bine analiza (analiza sintezei au facut-o colegii mai sus)!
Abia astept urmatoarele postari - si "postari in replica" la oricare din celelalte, evident!
Imi pare bine T.B. ca ti s-a parut amuzant. De multe ori cand va scriu eu zambesc dar m-am intrebat daca si cel care citeste prostia mea, zimbeste putin. Asa ca ce spui ma incurajeaza.
DeleteDar nu atat de mult incat sa produc inundatie de posturi. De data asta m-am grabit ca mi-era teamna sa nu se termine violoncelele...
Cristi,
ReplyDeleteChiar ai fost foarte amuzant, şi, în plus, mie mi-ai dat prilejul să ascult ieri Telemann şi Boccherini, toată ziua. Din păcate pentru mine, nu o fac prea des. E o modalitate minunată de a înfrunta senin atâtea coarde... vocale.
In altă ordine de idei, urmărind orele postărilor/comentariilor constat că mie îmi apar afișate cu mult mai târziu decât au fost ele puse pe blog. Ce se întâmplă? Mă persecută Nea Goagăl?
Flavia, si la mine apar ore aiurea. Credeam ca sunt ore AMT (Anton Mean Time) dar am calculat si nu se potrivesc.
DeletePoate ora Californiei unde o avea Goagal sediul?
Am re-verificat si timpul afisat la comentarii este cu 10 ore in urma noastra (vorba lui Andries - Dracula Blues - "i-am depasit pe-americani fara rusine putem spune").
DeletePoate ora Vancouver - NMT (Nadia Magical Time)?
Hmm, cred ca ai dreptate Cristi: CA, US.
Superba recomandarea Flaviei!
ReplyDeleteCu riscul de a "disona" din nou iarasi, dar mai degraba de dragul diversitatii si oarecum uimit de ce poate face pasiunea pentru violoncel, va fac o trimitere la cunoscuta numaratoare finala intr-o interpretare violoncelistica.
Uaaau! S-a intamplat sa vad ca putem avea chiar 9 violoncele (se vede linku' ca si mai sus?)
DeleteSe vede linku' la amandoua!
DeleteCred ca se poate interpreta orice partitura la orice instrument, in principiu. Dar se pierde fie din caracterul instrumentului, fie din forta partiturii fie din amandoua.
The final countdown are atata forta ca ramane suficienta si dupa ce e interpretata la muzicuta!