Era frumos dacă acelea ce s-au zis erau într-adevăr mereu adevărate, pline de substanţă, ok şi cool. Cu toată experienţa de juma' de secol de vorbire (hai că până la doi-trei ani doar am bâiguit câte ceva, deşi probabil am înţeles mai mult decât "bălmăjeala" respectivă), cu toată pretenţia că mai înţeleg câte ceva şi dincolo de ce a zis autorul (adicătelea pe unde a vrut el să "bată şaua să priceapă iapa" uneori), mărturisesc că privesc ca absolut aiurea unele dintre "înţelepciunile" agreate de toată lumea ca fiind profunde, de dat exemplu copiilor (ca să "se înveţe minte") şi de invocat cu diverse ocazii, mai ales cu tentă pedagogică sau bahică (is there much difference? - ca profesor nu am "consumat" niciodată vreo substanţă euforizantă înainte de a merge la ore, dar uneori "perorând" m-am trezit de parca as fi "servit" ceva, cred că poate fi adus în discuţie un soi de "auto-euforie" benefic până la un punct...hehehe, cam ca pe-aici, pe la autorii şi uneori comentatorii de pe blog).
Primul şi cel mai clar exemplu, împotriva căruia am fost şi sunt existenţial încrâncenat este stupidul proverb "Prostul râde de ce-şi aduce aminte". Nu îl consider stupid pentru că poate aş avea vreun argument că "prostul râde de altceva", nici pomeneală - ce trebuie să mă bag eu în "de ce râde fiecare"? Problema e că "proverbul" respectiv este folosit mai mereu cu înţelesul "cine râde de ceva de care nu ne zice şi nouă e prost făcut grămadă" sau "băi, de ce râzi ca prostu' şi nu ne spui şi nouă să râdem şi noi? - (ca ce? cum ar veni)". Deci logica lui "dacă" luat şi ca "numai dacă", amestecul aleator (pentru cei mai "tehnici") al lui "or" cu "xor" (deci aleatxor?) şi alte bazaconii pe care le invoci ca "zise din străbuni" când vrei să jigneşti pe careva pe care nu-l înţelegi. Trebuie să menţionez că sunt un bun ascultător, aud aceleaşi bancuri sau istorisiri de la aceleaşi persoane şi de zeci de ori, fără să mă plâng sau măcar să menţionez, şi râd de fiecare dată când este cazul, din multe motive (pentru că gluma e bună şi-mi place cum e spusă, pentru că nu e grozav spusă de data asta dar a fost spusă altă dată grozav şi-mi aduc aminte ca prostu', etc., etc,.. pentru că simt că persoana care o spune ar fi mulţumită că râd şi chiar merită). .. Ei, surori şi fraţi, veri şi cumnaţi, păi uneori nu merită să râd, pur şi simplu (stupid joke, poantă absolut ratată de jigneşti dacă râzi, etc..) - ce se întâmplă atunci? Ce să se întâmple - dacă nu vorbe, măcar priviri compătimitoare de genul "păi cum să râdă ăsta dacă nu şi-a adus aminte de nimic"? Şi atunci îmi aduc aminte că există acest proverb stupid!
Altul, cu oarece particularitate (rimă), dar fără prea mare generalitate - şi destul de self speaking: "Omul care nu munceşte, in lipsuri trăieşte". Cred că familiile cu numele Mutu îl cunosc de-a-fir-a-păr şi pe-ăsta!
Hai, măcar o "zicere" pe care o consider şi eu "ca lumea": "Munca lungeşte viaţa, lenea o scurtează." Să spună careva că la "scârbici" i se pare că trece timpul repede şi/sau că weekendurile şi/sau concediile sunt excesiv de obositoare!
Restul e (la) comentarii!
Una dintre expresiile foarte utilizate in limba romana, in orice spatiu etno-geografic te-ai afla, pare a fi "te doare in c... de mine." Chiar si membri ai distinsului colectiv al Clasei XIIB au folosit recent expresia intre doi buni colegi deveniti apoi buni prieteni, prinsi intr-o relatie afectuoasa presarata cu mici frictiuni, absolut normale pentru a legatura atat de lunga, as zice. Unul dintre cei doi, frustrat ca celalalt nu a raspuns avansului lui prietenesc, in ciuda faptului ca numai cu un an inainte ii facuse o favoare deosebita, i-a trantit ceva in genul: "Cand ai avut nevoie de mine am sarit mort-copt sa te-ajut, iar acum, cand te rog si eu ceva te doare drept in c..."
ReplyDeleteAsta este una dintre expresiile cu longevitate lingvistica, complexitate semantica (in ciuda simplitatii aparente) si adancime stilistica, si totodata sansa noastra ca natie de a ne diferentia de elementul anglo-saxon predominant in spatiul pan-european actual. Sa ma explic. In timp ce echivalentul anglo-american al expresiei "pain in the ass" denota una dintre suferintele greu de suportat, si in consecinta califica subiectul la un chin crucificator aproape imposbil de indurat, care poate naste numai simpatie, la romani se pare ca durerea in partea dorsala este considerata ca un fel de jena usoara, chiar generatoare de umor, in care subiectul se angajeaza cu veselie si lejeritate co(s)mica. A te durea in c... inseamna a nu-ti pasa, iar nepasarea este elevata la un nivel in care spiritul comic, de bascalie fara frau izbucneste cu o fervoare neasteptata.
Aceasta constatare naste intrebarea daca romanii, spre deosebire de anglo-saxoni, au o constitutie dorsala mai robusta, care ii face impenetrabili la asa numitul "pain in the ass." Dar despre asta intr-un blog separat.
Am citit cândva - cam mult de atunci, (Ştefan Cazimir?), explicația expresiei mă/te doare-n cot de ceva sau de cineva. Semnificația ar fi o durere de scurtă durată, puternică și care nu lasă amintiri nervilor din zonă. Adică, chiar te doare, dar uiți repede! Mai cred că am citit și că, la origine, expresia despre care scrie Anton atât de bine era nici in c nu mă doare de…ceea ce, cred eu, ar face sens și mai ales, s-ar potrivi felului de comunicare atât de des întâlnit în română:pe de o parte, bucuria de a nu suporta personal vreo durere crâncenă, pe de alta, degradarea adversului prin trimiterea în zona scatologică.
ReplyDeletePrin urmare, nu constituția dorsală este mai robustă la vorbitorii de limbă română, ci mesajul transmis prin expresie este de tipul nepăsării voioase reuşind, în acelaşi timp, și coborârea adversarului.
Este ca o transmutatie a durerii fizice in bucuria metafizica, prin promovarea muschiulaturii semantice...
DeleteFlavia, stiu ca nu are nici un sens ceea ce spun aci, dar mi se pare ca suna bine :) Desi trebuie sa o citesc pe nevasta-mea, care imi spune: "Daca tu ai impresia ca ai humor, te inseli amarnic."
Citeodata si humorul este relativ ,Anton.
ReplyDeleteDepinde in ce sistem te imbarci si ce referinta iti alegi....
Dar exista humor si humor deoinde de tine pe cei care ti-i alegi ca tinta humorului tau....
Cred ca am invatat sa scriu corect cuvintul humor acum Anton.
Fara umor de data asta dar pentru ca sintem la capitolul zicatori romanesti ce spuneti de: "capul ce se pleaca sabia nu-l taie"? Any comments anyone?
ReplyDeleteSe pare ca a comentat Bolintineanu (in Daniil Sihastrul) si cred ca foarte multa lume subscrie la cele scrise de el:
DeleteCapul ce se pleacă paloşul nu-l taie,
Dar cu umilinţă lanţul l-înconvoaie!
Ce e oare traiul dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună.
Nu e totodată pace şi furtună.
Pe undeva insa "problema" e ca si in cazul de fata, ca si in alte contexte, toata lumea e teoretic de acord, practic, insa...
Deci "teoria ca teoria, dar practica ne omoara".
Gandire de tradator, tipic coloniala, Delia,just that.
DeleteGandirea vasalului din relatia coloniala, nu a stapanului, sa ne intelegem. Mai la obiect, a tradatorului care a tradat ca sa devina vasal umil pentru ca ii lipseste aspiratia si talia de om liber. Dar si pentru ca nu are nimic sfant in umilinta lui.
Multi s-au adaptat, vezi Doamne, si se mai si impauneaza cu chestia asta, very low, cum spui tu atat de frumos, in loc sa se simta jenati.
Pe de alta parte exista o explicatie pentru mentalitatea asta, romanii sunt o natiune tanara care a avut parte de liberate mai putin de o suta de ani, in sincope.
Normal ca raman dominante reflexele sclaviei.
De aia probabil ca firavele aspiratii catre libertate s-au limitat mai ales la cantatul haiducilor in cantecele populare. Noi nu ne-am cantat inaintasii cat ne-am cantat hotii (ce altceva erau haiducii astia?!).
Dar sunt, din pacate, si altele, mai dificil de explicat.
Ce ziceti de "daca vezi un taran cu doua oale pe foc, sparge-i una"?
Dar mai ales ce ziceti de "sa moara capra vecinului"?
Daca prima iti poti imagina ca vine din gura stapanului si e cumva OK, ca de, taranul trebuie sa ramana dependent si fara aspiratii la bunastare ori libertate, a doua vine clar din popor, dintr-un popor lipsit de compasiune... deci invins fara speranta.
Ma gândesc doar ca undeva am auzit ceva mai brutal, Mihai:" sa moara vecinul să-i iau capraȚ...
ReplyDelete