Dacă v-ați întrebat cine din 12B este cel care m-a "băgat" la facultate, vă scutesc de chinul nesomnului și vă dau răspunsul: Emil. Iar drept recunoștință pentru asta, știți cu ce s-a ales (principiul orice faptă bună nu rămâne nepedepsită): la afișarea listei cu rezultatele admiterii l-am luat de gât și i-am țipat: băi, am intrat înaintea ta! Cred că nu devii nimănui simpatic după o astfel de izbucnire, dar el nu s-a supărat ci a avut doar un moment scurt de uimire.
A urmat armata, în care singurele raze de lumină erau pentru mine scrisorile lui Emil. Am început facultatea și am mers umăr la umăr: el primul la electrotehnică, eu primul la automatică. Nu am reușit să tranșăm care dintre noi e mai deștept.
Mamele noastre fuseseră colege și ca orice mame de băieți erau foarte exigente în privința celei care ar urma să le devină noră. Cum pe vremea aceea era obiceiul să te căsătorești student, iar noi doi ne apropiam holtei de terminarea facultății, cred că mamele intraseră la grija să nu rămânem flăcăi tomnateci. Nu voi uita niciodată consolarea mamei lui Emil către mama, fiți atente doamnelor foste domnișoare din 12B: "Miorițo (asta e mama), să știi dragă, că nu s-au născut fetele care să merite băieții noștri" :)) Acum cred că vă este clar de ce niciunul din băieții 12B nu v-au luat de neveste!
Emil a fost un om deosebit de sensibil. Dacă acum ne găsim noi între noi calități pe care nici nu ni le bănuiam adolescenți fiind, sensibilitatea inteligentă a lui Emil am descoperit-o încă de atunci. Cred că era punctul lui vulnerabil. De la ea i s-a tras când într-o societate ignobilă a luat singur decizia privind momentul în care să plece. De aceea, prima propoziție din motto-ul meu nu este universal uman valabilă. Emil a fost și în asta o excepție. El a vrut și a ales când.
Ne supunem legii evoluției: noul devine vechi și trebuie înlocuit. Nu e subiect de tragedie, ci doar de înțelepciune. Dacă ați ajuns aici cu cititul, vă mai rog ceva: recitiți motto-ul (nu e scris de mine, așa că nu va fi o corvoadă).
Pe curând: ca în promo-urile TV, aspecte din următorul episod postare, sau măcar titlul, ca să vă fac curioși: "Cum am devenit orb și cum mi-a revenit vederea" - din ciclul Amintiri de liceu.
Imi pare tare bine ca ai postat acest articol, Dane! Emil a fost un coleg si un om deosebit si nu trebuie sa ne fie teama sa il integram in amintirile noastre din liceu. Tu l-ai cunoscut mai bine decit oricare dintre noi. Ultima mea imagine cu Emil e din timpul facultatii... ne-am intilnit pe Muntele Mic de un 1 Mai... el, intr-o excursie cu colegi sau prieteni, stateau la cabana... noi, un grup mai mic, stateam la statiunea meteorologica... imaginile sint neclare dupa atita timp... ramin doar noaptea, ceata si muntele... si risul lui de neconfundat. R.I.P.
ReplyDeleteFrumoasa si sensibila evocare, Dan. Revelatii dupa ani, pline de miez si culoare. Intre mine si Emil statea nu numai un rind de banci, dar si felul cum ne uitam la lucruri si reactionam in fata lor. Dar imi aduc aminte un lucru: pe ce punea mina Emil, facea bine. Avea o gratie naturala, o indeletnicire innascuta de a fi bun la orice, fie ca era invatatul la scoala, activitatea sportiva, hainele pe care le purta, felul in care vorbea. Am sa postez o amintire cu el, despre o racheta de tenis, care m-a urmarit toata viata. Cind spun Emil, amintirea aia imi sare drept in fata si fuge pe ecranul mintii.
ReplyDeleteThis comment has been removed by the author.
ReplyDelete"Porcul" lui Emil Ionescu.
ReplyDelete...Urma sa ne revedem la 10 ani dupa absolvirea liceului...Discutii interminabile, propuneri "fara numar":multe intalniri prin Craiova pentru a aranja ceva....Erau vremurile acelea "de aur" cand trebuia sa cumperi un porc pentru a organiza un eveniment la un restaurant.
Tot ce stiu este ca Emil Ionescu a mers in Targul Romanesti si a cumparat un porc. Credeti ca s-a rezolvat? Nicidecum? Porcul nu avea greutatea corespunzatoare taierii, adica 110 kg si ...inutil efortul lui..Cred ca l-a dus undeva la tara..Am obtinut o aprobare de organizare fara porc . Dar Emil a fost de milioane...