Povestea cu Chuck Norris

Sa fi fost in vacanta de iarna '78-'79 sau la inceputul trimestrului 2? Cert e ca profesorul Antrenor le daduse in trimestrul I lui S si T (asa ii notam noi aici pe cei doi buni colegi care se intelegeau bine si se infruntau magnific doar pe terenul de baschet; e adevarat ca aici, adica acolo pe teren, S avea ceva probleme cu L, fratele lui T si reciproc, dar asta e o alta poveste; remarcati, va rog, subtilitatea notatiilor: litere mai de la sfarsitul alfabetului pentru cei mai putin cunoscuti, mai de pe la mijloc pentru cei ce deja apar descrisi pe blog prin alte postari). Hai ca iar am deformat profesional textul cu paranteze nesfarsite si pierdem sirul, plictisim eventualii cititori, Deci ce le daduse profesorul? Un premiu? Sigur ca un premiu: sa faca o "lucrare stiintifica" despre functii cu proprietatea lui Darboux (va aduc aminte ca Darboux fusese un chiabur frantuzit caruia i se luase proprietatea si aceasta proprietate se impartise functiilor pe care Es si Te trebuiau sa le lucreze stiintific).

Daca - retineti, doar "daca", fara "si numai daca" - reuseau sa rezolve o anumita problema (creata de functii, bineinteles, care se cam chiaburisera si ele si nu mai stateau cuminti in bancile lor, ci formau diverse siruri), S si T mergeau la Iasi (asta era de fapt premiul) sa sustina lucrarea. Si da-i si lupta ei cu cartea lui Dinculeanu si M. Nicolescu (nu era net atunci sa cauti la referate.ro si sa faci lucrarea repede si fara batai de cap). Cum sprijinul Antrenorului era "ma Maestrilor, ati rezolvat problema? Hai, ca nu poate fi chiar asa complicata. Daca nu, scrieti si voi din carte despre functii cu p. D.", cei doi amici n-au avut cum sa-l folosesaca eficient si sa rezolve problema respectiva si, coform indicatiei, au scris un soi de referat ca la comentariile la romana: compilatie din carti, luindu-si gandul de la premiul cu Iasiul. Dar, cum era sa ramana Iasiul fara coledzi de la Craiova? Profitand de lipsa lui "si numai daca", pe care ei nu o remarcasera, Antrenorul ii trimite totusi (nu merge cu ei, ca nu mai poa' sa plece cu juma' de clasa ca la Piatra Neamt in anii trecuti, deci sa mai includa mai ales o eleva).

Norocul lor ca pe drumul (nu de costisa, ci cu trenul) ce duce in "dulsieli tirg" si care dureaza destul de mult ii conduce un profesor de la un liceu industrial, care profesor spune zeci de bancuri la rand - 80% bune - si le creeaza o stare grozava ce ii ajuta ca, odata instalati in camera de camin, sa reziste frigului si sa priveasca cu bunavointa la ploaia de afara, pregatindu-se sufleteste pentru sustinerea de a doua zi.

Acum T, destul de parsiv, il convinge pe S sa se duca doar el, S sa sustina "monografia", ca T are putina treaba prin oras si dupa sustinere nu se stie daca mai e timp. Chiar nu stiu ce abureli a putut folosi T, ca S era foarte serios si nu putea fi usor pacalit - si asta, ca l-a convins, e o dovada ca se intelegeau bine, nu? Acum, dragii mosului, pot sa va spun de ce T dorea sa mearga in oras: parintii ii luasera cu ocazia "majoratului" un magnetofon (Tesla B90 :) ) si lui ii placea enorm sa asculte Beatles, Eagles si Dire Straits impreuna cu L, dar ar fi vrut sa asculte intr-un difuzor mai ca lumea, ca plasticul ala cehesc cam zbarnaia. Problema e ca Tesla B90-ul necesita o mufa ce nu se gasea nici la Mercur si nici in restul de Craiova, asa ca speranta era la un loc mai indepartat. N-a avut incotro si a trebuit sa foloseasca toate mijloacele din dotare pentru aburirea colegului (man, I wanted it so badly!)

S s-a dus deci la sustinere si T sa caute mufa. Nu e locul aici sa precizam daca a gasit-o sau nu si cum, dar va dau o indicatie: purtat de euforie ( :D ) a cumparat 2 bilete la film (cred ca se numea "Orasul fantoma", in buna traditie romaneasca a traducerii titlurilor filmelor - m-am uitat acum pe IMDb si era "Breaker Breaker"), bineinteles si cu gandul sa-si spele pacatele fata de coleg. Si bine a facut, pentru ca nu ati fi vrut sa vedeti figura lui S cand s-au intalnit, motivul invocat de acesta fiind ca s-ar fi facut de ras cu lucrarea respectiva - cred ca numai niste cartitori care nu s-au uitat cine era Indrumatorul au putut sa foloseasca cuvintele "copiat" si "nimic original".

Cu greu s-a lasat S de data asta convins sa mearga la film (cine se frige cu ciorba, nu?), dar acolo a facut cunostinta (ca si T, de altfel) cu personajul din titlu. Maaaaaamaaa si ce-a batut Ceac la ei de nu s-au vazut - nu la S si T, mai! la capitalistii aia mafioti si corupti din Orasul fantoma. Filmul terminandu-se, ca aproape toate filmele, cu hepiend si o goaza de "colateral damage" (semintele de pe jos din cinematograf y compris) S si-a mai descretit fruntea si nu a aplicat asupra lui T ce vazuse in film (desi cred ca ar fi vrut).

Si povestea de atunci se incheie cu cei doi "eroi" (pai cum, mandria clasei, au fost la Iasi si au sustinut excelenta lucrare) intorcandu-se cu trenul in urbea natala, tinandu-se din nou cu mainile de abdomene din cauza noii serii de bancuri si cu o mult-dorita mufa in buzunarul de la piept al unuia dintre ei.

Ca orice poveste, are si niste sechele (sequels am vrut sa zic):

Urmarea 1: 1989, la intalnirea de 10 ani cineva zice "Ba da mai tii minte cand m-ai lasat atunci sa ma fac de ras si dupa aia m-ai dus la porcaria aia de film?" iar altcineva inghite galusca (cu noduri, evident, dar cine sa-si mai aduca aminte daca a fost sau nu porcarie - ce a facut cu 10 ani inainte, filmul, ma rog).

Urmarea 2: 1992, cred: lui T i se solicita sa dea si el un articol, ceva, la publicat, ca altfel cum sa promoveze?. Ce sa faca -nuuu, nu va ganditi la tampenia asta "sa ia excelenta lucrare sa o publice" ca nu merge asa, in plus, trebuie si acordul celuilalt autor, nu? Nuuu, el isi zbuciuma creierii (cati ii mai are dupa 4 ani de invatamant la Mogosoaia si Jilava si vreo 3 de tampire la ITC) si rezolva problema, in sensul ca gaseste un contraexemplu (adica un exemplu de pus in fata tuturor fetelor sa straluceasca in banca separata cu eticheta "asa nu" - sanchi, parca fetele tin cont de eticheta?) Dupa ani si ani (in care T s-a intrebat constant de ce comitetul care da Medalia Fields nu a vazut inca aurul din articolul sau) am avut ocazia sa realizez cat de mult e pana departe: de cativa ani niste cehi studiaza intens probleme mult mai interesante, implicand notiuni mai vechi sau mai noi, dar continand ca un corolar si lucruri legate de problema respectiva - nu stiu daca au auzit de mirobolantul contraexemplu dar nici nu prea conteaza.

Urmarea 3: T il cauta pe S pe net multi ani la rand (nu tot timpul, dar din cand in cand in fiecare an) - nici cea mai mica urma. Vine anul de gratie 2012 cu un inceput neasteptat si efervescent. Colegul A (vedeti, litera de la inceputul alfabetului, cel mai cunoscut - nu, Adriane, nu esti tu, n-ai facut tu blogul!) isi manifesta dorinta de a-l aduce "pe sticla" pe S. T isi reia cautarile, da de C pe o "fatza de carte" (nu mai stie daca sora sau sotia lui S); A stie de C ca a fost cu S si cu ea la munte odata demult, dar din "spirit de eschiva" ii zice lui T sa o abordeze el ( ce poa' sa zica, doar ca te-ai luat de ea pe net). Din fericire, colega C, cea cu declansarea efervescentei, o gaseste si ea pe C (sora sau sotia) si ii trimite o invitatie, ba gaseste si un prezumtiv S si ii trimite si lui. Sa vedem ce-o iesi.

Acum eu, desigur, imi doresc mult ca S sa se alature grupului, recitind insa la povestea cu Harlemu' ca "ce face ii place sa faca foarte serios" ma gandesc ca asa o fi facut si la porcaria de film: a invatat in mod serios toate miscarile si cand ne vom intalni o sa-mi bata obrazul de-a binelea de data asta. Brrr, simt ca mi se ridica parul pe ceafa cu pielea de gaina. Si imi aduc aminte de zicala "Cand merge la culcare, Bau-Bau se uita in dulap si sub pat sa nu fie cumva acolo Chuck Norris".

Noapte buna!