Se vorbea și se vorbește pe la colțuri, că a face pregătire cu profesorul de la clasă constituie un avantaj competitiv pentru că oricum genul de probleme făcute în particular se vor regăsi și printre cele care îți pică la teză, la un concurs de preselecție pentru o tabără ș.a.m.d.. Bine, bine, astea sunt principii, dar ce te faci dacă ai vrea și tu să mergi în tabără, dar nu ai privilegiul de a face pregătire cu El. Simplu, te dai bine pe lângă domnișoarele colege antrenate de El, nu pe lângă toate ca să nu diluezi acțiunea și să te împrăștii, și mai afli una, două... Până aici e ok, dar vine momentul judecății turnesol în care El realizează: cum dracu' (folosesc cam des cuvântul ăsta, nu?, scuipați în sân!) să facă ăsta subiectele când el e tută (sau tufă?!). Explicația și-o dă și e simplă: un Wikileaks ancestral, există scurgeri de informație! Soluția: anulezi concursul și sub un pretext oarecare îl mai dai odată simultan cu un firewall de nu lasă să treacă nici musca. Punct ochit, punct lovit, tufa nu merge în tabără că nu merită.
Nu e o tragedie, deși i-ar fi plăcut să meargă și el la munte, aer curat, iar minte odihnită cu aer curat e sănătate bio. Nașpa e însă că vine teza și asta contează. Începe avansurile, asediul firewall-ului, cam ce ne-o cădea la teză????. Operațiunea "Șoc și Groază" dă rezultate: deși cu inimi simțitoare fetele rezistă (cei din diaspora nu știți că parafrazez o reclamă locală de succes: coafura rezistă) și nu transpiră nimic. Dar, uitați-vă încă o dată la titlu: exact în pauza dinaintea torturantei teze, un coleg dintr-o clasă vecină care tot dă târcoale unei frumuseți locale 12B și de aceea își face veacul de pauză în clasa voastră (sau noastră, tot aia e), intră la pleaznă, deschide biblia Sirețchi (o țineți minte) aflată nu se știe cum pe catedră și pune la întâmplare (sau destinul joacă tare) deștu' pe o problemă: uite bă, asta vă dă! Deși știi că-i la oha, privirea ți se scurge involuntar către degetul prietenului și vezi ceva ce nu vei uita never: o sinusoidă care crește asimptotic la infinit. O să mă credeți sau nu, dar principala problemă a tezei este chiar graficul funcției arătate cu degetul de colegul Nostradamus. Și aici intervine greutatea: de obicei cei care știu carte, știu cum se construiește un grafic și o și fac, dar ia să încercați invers, știind cum arată graficul, încercați să găsiți cum se construiește... O cale este să-l pictezi din memorie (memoria vizuală este cea mai tare după câte se spune) pe ciornă și să cazi în contemplația lui. Dar orice noroc are și ghinionul atașat: cerberul se plimbă printre bănci cu vigilență sporită de teama "scurgerilor de informație" și evident zărește poza. Dovada peremptorie: ăsta e prea prost să rezolve problema, așa că sigur iar a aflat subiectele și și-a făcut fițuică cu rezolvarea: gestapo, ridică-te în picioare, golește buzunarele, golește banca și ghiozdanul, dar nimic. Mister până la moarte: cum poate un poet (de fapt prozator născut talent și mort speranță) să facă un grafic dacă nu are copiuță? Nici până acum El nu și-a dat răspunsul. Și era atât de simplu dacă ar fi știut înțelepciunea populară care m-a inspirat când vă postez aiurea și aici (oricum, dacă îl vedeți, să nu-i spuneți, lăsați-l să fiarbă în continuare).
See you soon with another cartoon! (știu latină, știu engleză, sunt bun de măritat :))
Dane, m-am speriat, am crezut ca mi-ai luat din paine, dar citind m-am linistit: da, tu n-ai fost in tabara la aer curat si plimbari cu trenul cand se mai jucau si jocuri de carti in care te puteai trezi cu "onoarea nereperata" - asta daca aveai proasta inspiratie sa te amesteci cu jucatorii de rand, care mereu, ca orice elev, erau parsivi si "magari".
ReplyDeleteDar "painea" asta e doar pentru intalniri la "un pahar de vorba" (am mai zis ca de alceva nu mai tine), pentru ca oricat de multa "subtilitate de l'esprit" (era sa scriu de lio spritz, puschea pe tastatura!) as avea nu pot decat sa incalc regula scrisa de Anton - cea relativa la "corectitudinea politica" si cu care sunt de acord.
(Lasa-lasa, nu te face ca nu pricepi, am zis ca NU discutam politica pe blog.)
Cine a stabilit ca nu se face politica pe blog? Eu sunt pentru, asa ca sa votam :)
ReplyDeleteMaine, poimaine facem partidu' 12B (care intre noi fie vorba, n-ar fi rau pt. tarisoara noastra :D)
Si "Diriginte" sa fie cine? Na, ca mi-a scapat - am deschis Cutia Pandorei.
ReplyDeleteAcum, ca tot am zis-o, propun ca, in cazul ca vorbim de politica, sa o facem pe mail, care "volant", ca si promisiunile electorale pretutindeni in lumea asta - scuza buna, nu? Nu e, oricum, de inters general si apoi riscam inamicitii care "manent". Uite, dupa ce postez si eu o data pe blog (ma chinuie talentu', n-am ce face! - da' sa ma popularizezi si tu cu comentarii, ca si eu te-am si te voi mai) fac si cu tine o "discutie individuala" - absolutamente politica de data asta, "baieteasca" (scuze, dar "barbatesc" suna cam mult pentru politica... ("Ce de 'l'esprit'!" - o sa zica Anton ;) ) Umorul tau robust (nu chiar ca al meu, dar orisicat...) ma face sa cred ca nu ne vom supara prea tare. :D (aici ma ranjesc, nu avem suport sa ne emotionam vizibil in comentarii).
Aaa, si fii atent, daca imi raspunzi la comentariul asta, egalam numarul de comentarii de la primul post.
Splendida constructie: "De obicei cei care știu carte, știu cum se construiește un grafic și o și fac, dar ia să încercați invers, știind cum arată graficul, încercați să găsiți cum se construiește." Cine vorbea de prozator nascut talent si mort speranta? You're very much alive, baby, and damn good!
ReplyDelete