Engleza pur si simplu

There once was a man in Calcutta,

Who spoke with a terrible stutter.

At breakfast he said:

'Give me b-b-b-bread,

And b-b-b-b-b-b-butter.'

Probabil ca limerick-urile au fost unul din motivele pentru care mi-a placut engleza inca din clasa a V-a, pentru ca diriginta tanara si foarte sensibila, care parea chiar un pic speriata de noi (cred ca abia absolvise) si care venea si cu pick-up-ul la aproape fiecare ora sa ne puna cantecele, pe langa "Lady Moon/ Lady Moon/ Sailing so high..." si "Twinkle twinkle little star....." a gasit de cuviinta (si bine a facut!) sa ne povesteasca si despre Edward Lear si inventia lui poetica pe care intotdeauna am apreciat-o atat datorita asemanarilor cu, cat si deosebirilor fata de epigrama de la noi. Si ne povestea dansa multe si frumoase si ne-a invatat "kindly and passionately" despre sunete ciudate si transcrieri fonetice si ne-a pus Dean Martin cantand "Everybody loves somebody sometime" in timp ce plangea la fereastra cu gandul la vreun Mr. Right. Peste catva timp acesta si-a facut simtita prezenta si diriginta noastra a plecat in concedii de maternitate si ne-a lasat pe mana unei Woody Woodpecker pe care nici nu stiu cum o chema si fata de care as zice ca Ms. Mogos era un fel de Felicia Filip (cu Ms. Mogos am facut latina in clasa a 9-a si a fost mult mai bine decat 1-2 trimestre de engleza nu mai stiu cand si de ce, oricum, daca tacea o prezenta placuta pentru toata lumea ramanea - no offence intended, it's just the truth I felt).

Asa ca abia am asteptat liceul, sa vedem daca se mai poate si altfel decat sa citesti texte nesuferite din manual si sa zbieri toata ora la elevii nerecunoscatori (nu vreau sa folosesc vreun cuvant in engleza aici ca nu sunt sigur ca persoana respectiva stia vreunul).

Am folosit limerick-ul din motto nu numai pentru ca a fost printre primele cu care m-am delectat (ce vreti, aveam 12 ani) dar si pentru ca a venit prima ora de engleza din clasa a 9-a si m-am simtit, probabil ca aproape toti colegii "avansati" ca omu' din Calcutta. Asta pentru ca a intrat in clasa un profesor despre care eu m-am intrebat imediat cum de nu-l prisese militia pe strada sa-i taie blugii si sa-l tunda zero, cum facea cu "bitalsii" si "foenicsii" gasiti la ceas de seara in timpul raziilor pe Calea Bucuresti - probabil nu se plimbase pe acolo. Ei si, nici una nici doua, ne pune pe toti (dar pe rand) sa ne spunem numele (in romana) si sa pronuntam to do (in engleza). Ori pentru ca noi cu totii stiam mult mai multe (transcrieri fonetice, etc) si ne ceruse prea putin, ori pentru ca nu intelegea bine numele si le repeta aiurea (mie atunci mi-a zis ceva de genul Vass-y-luck-hee, de-abia dupa catva timp ajungand la versiunea corecta si stabila Mr. Cvazilaanj) deci ori dintr-una, ori dintr-alta, dupa cum spuneam, ne-am balbait cu totii intre "tudu"-ri, "taduu"-ri si "tahdah"-uri de mi-am zis "Maiculita Doamne, cine ma puse sa nu-mi aleg rusa avansati - va amintiti, stiam doua cuvinte si in plus si "niemtzii pa ulitza" - si germana incepatori?"....Avusesem deja ora de franceza.

De la ora urmatoare si pana la sfarsitul trimestrului II clasa a XII-a (cu exceptia a 1-2 trimestre mentionate anterior) s-a dovedit insa ca pariasem pe varianta castigatoare!

Pentru ca a fost vorba, la orele de engleza, de engleza pur si simplu (plain English, ca sa precizez)....si multe in plus! Adica nu de texte insipide din manuale care sa prilejuisca discutii seci despre timpuri si "secventa" lor, ci despre Sweet Swan of Avon si misterele legate cel putin de Sonetul op'spe, depre Joe Hill si Guy Fawkes' Night, dar si despre Freud si "tripticul" Ego, Id si Super-ego.

Imi amintesc ca deoarece Miss Mihai si Mr Cvazilaanj reusisera sa faca fata incurcaturilor gramaticale (stiu ca facusera fata mult mai multi, dar i-a casunat pe cei doi) i-a pus in fata unor incurcaturi lingvistice destul de teribiliste, dar care au putut deveni amuzante, gen "Tell the poem you had to learn by heart...... and now tell it backwards", asa incat "ascultarea" incepea uneori cu "Shall I compare thee to a summer’s day ?/ Thou art more lovely and more temperate….” si se incheia cu “…me and you as alive, night last Hill Joe saw I dreamt I”.

Odata, dupa ce mi s-a parut ca i-am castigat simpatia, la "recitarea inversa" am indraznit sa zic ceva de genul "hrzvadradhrzubrhvad..." (aveam deja magnetofonul si ma mai distrasem cu benzile puse invers). Faptul ca s-a amuzat si mi-a dat 10 m-a facut sa cred ca ori ii eram intr-adevar simpatic, ori i-am devenit atunci.

Cum mai "zice" elevii azi, "Rhaspekt!"

Rugamintea numero uno: Daca aveti chestii naspa de spus comentati la postul cu Profu', Tenisu' si Heorhescu' aici doar lucruri cool va rog!

Rugamintea due: De ce nu si clasa a XII-a trimestrul III? O rog pe Livia sa posteze...Avem timp pana la ultimul trimestru din liceu ;)