Apel la indulgenta

Dragi cetitori si mai ales scriitori,

Simt nevoia ca, la sfarsitul acestei luni de neasteptata si efervescenta comunicare dupa atatia ani, sa intaresc si adancesc apelul lui Anton dintr-un mesaj de la inceputul anului referitor la "corectitudinea politica", mai ales pe blog.

E clar ca surpiza "revederii" ne-a trimis pe toti in pielea si mai ales la mintea si trairile adolescentilor de atunci, ceea ce ne doresc si in continuare. Am mai dat drumul la frustrari, unele indreptatite (dar rivalitatea poate fi uneori "win-win", nu?), unele mai gen "rautacisme sugubete" sau unor aluzii mai mult sau mai putin explicite la sonoritati ce contrastau strident cu prezentele "foxy".

Cred ca e momentul sa fim ceva mai indulgenti - fara insa sa stirbim savoarea unor amintiri - si sa tinem seama ca unii din profesorii de atunci aveau varsta pe care o au unii din copiii nostri acum (nu ca n-am fi tinut de loc seama in postarile anterioare!).

Selectia primului rand, cel cu profesori, dintr-o fotografie din iunie '77 am facut-o cu oarece strangere de inima, pentru ca nu sunt toti profesorii prezenti - n-am lasat si randurile cu elevi mai mult sau mai putin timizi nu din motive de spatiu, ci fiindca elevii respectivi s-au imprastiat la diverse serii dupa "treapta" (e o invitatie sa va uitati prin albumele vechi si sa trimiteti pe blog, pentru "Fisetul cu poze" fotografii pe care le considerati concludente, poate in timp mai adaugam si alte clase sau macar alti colegi).

Dar mai ales am pus poza ca un soi de motto pentru ca sa priviti cu multa atentie in extrema dreapta si sa remarcati doi juni cu priviri sagalnice, gata de vreo gluma sau farsa, cum avem multi "pe acasa". Despre profesorul ce sta sfios in cealalta extrema am mai scris si sigur o sa mai scriem, cum probabil o sa scriem despre multi altii. Ar fi minunat sa nu suparam prea tare pe nimeni cu remarci lipsite de o fireasca tandrete - nu ca nu ar intelege, dar probabil si-ar pierde interesul.

Apelez, desigur, si la doamnele si domnii profesori care mai mult sau mai putin din intamplare ne vor citi sa ne priveasca cu aceeasi indulgenta, doar si atunci ne-au mai dat note mari ca eram "avansati" sau sa nu ne "strice" medile - iar acum suntem aproape la varsta la care erau parintii dumnealor atunci, nu? (M-am ferit sa zic cuiva "as fi putut sa-ti fiu tata" de cand un coleg al meu, spunand asta unui elev sau student, nu mai stiu exact, a trebuit sa inghita replica "Nu cred, nu s-ar fi incurcat mama cu dumneavoastra!")

La multi cititori si scriitori fericiti!