Băiatul preacuminte sau Frustrarea no. 3 si ultima

Orice băiat crescut de mic să zică săru' mâna, să stea cuminte să nu spargă bibelourile când e în vizită cu cei mari, să lase fetele să intre primele pe ușă și să cedeze locul în autobuz celor în vârstă poartă în el frustrarea că nu e golanul admirat de toate fetele. E un făcut ca majoritatea fetelor să scrie poezii nu tocilarului clasei, ci șmecherașului de serviciu. Cu astfel de gânduri nemărturisite, mă regăsii eu elev la un liceu de elită într-o clasă model, cu golanii de la cel mai libertin liceu din acea vreme, cel de muzică, între noi fie vorba, astăzi cred că oricum și acela ar fi mai cuminte ca școala de maici, într-o tabără școlară la Rânca. Iar cum răul este un model mai plăcut decât binele, cu cine intru eu în gașcă, evident nu cu grupa celor care făceau pregătire școlară în sala mare, ci cu grupul de la muzică și vreo câțiva alți golani mai mari, care nici astăzi nu știu cum parașutaseră în tabăra școlară. Și dăi cu băutură, cu țigări, ce mai, ori eram golani ori nu mai eram. Palpitant la maxim, până într-o zi când capii bandei, care deveniseră idoli, nemaiavând bani de țigări aleaseră calea lesne ca fetele din grup să-l țină pe bufetier de vorbă, iar ei să fure câteva pachete din vitrina magazinului. Surprins de viteza cu care acțiunea s-a desfășurat, adolescentul cuminte a înțepenit, neștiind ce să facă între sentimentul solidarității de grup (astăzi se numește spirit de echipă) și dezacordul față de un furt. Prevalează spiritul de aventură și alege să tacă, mai mult chiar, să se îndepărteze cu gașca de locul faptei.

Nu trec 2-3 zile, iar isprava devine publică, cineva sifonase din grup, iar bufetierul chemă miliția, e, nu vă închipuiți vreun departament de cercetare criminalistică, ci doar șeful de post, un fel de Sherlock Holmes cu cașchetă. Pe vremea aia și miliția parcă era mai miliție, că în doi timpi și trei mișcări de bulan, Șeful de post (merită majuscula) adună într-o cameră toată gașca și începu interogatoriul: bă furară-ți toți, dar eu vreau să știu șeful! Eroul nostru privi în jur, așteptând să vadă privirile crunte și oțelite, pline de asumare și responsabilitate ale șefilor găștii, idolii săi și ai femeilor (încă fete). Când colo, priviri în pământ, smiorcăieli, suspine, nu da nene, singurul cu privirea ridicată fiind el, Copilul Cuminte. Vă ia mama dracu' dacă nu spuneți care-i șefu'! Și ce să vezi, capetele se ridicară ușor către singura privire semeață doar pentru că nu înțelegea cum idolii săi se scufundă în podea. A, tu ăsta micu' ești capul? Onoarea și cavalerismul în fața fetelor cutremurate de plâns, îi încleștează gura și nu poate spune izbăvitorul NUUU! Așa m-am trezit cap de gang, dar a meritat lecția că onoarea și curajul nu au nimic în comun cu mușchii.

Epilog: viitorul meu putea să fie compromis de această întâmplare pentru că printre pedepse milițianul a stabilit și informarea liceului în vederea exmatriculării. Cum am scăpat: bufetierul ca orice gestionar care se respectă, pe lângă pachetele furate a adăugat pe lista pagubelor toată gaura sa din gestiune, inclusiv o pulpă de porc :)), ne-a curățit de toți banii din buzunar, dar s-a declarat satisfăcut. Eu pentru a capta bunăvoința divină, m-am suit pe vârful Păpușa să fiu cât mai aproape de Dumnezeu și pumnul de mărunțiș care îl mai aveam după ce mă curățise gestionarul, l-am aruncat spre cer spunând, "Doamne, dacă mă scapi, nu mai fur și nu mai fumez cât voi trăi!". Se pare că și Dumnezeu este materialist și a socotit mărunțișul meu suficient, pentru că întors în tabără, profesorul conducător al taberei m-a privit și Dumnezeu mi-a spus prin vocea lui: de data asta te iert, dar dacă se mai repetă, nu o să mai ai a doua șansă! Ei bine, acest profesor este genul de om care în viață îți acționează macazul care te duce pe linia cea bună și nu în triaj. Mulțumesc domnule profesor! Mă țin de promisiune și astăzi.

P.S. Profesorul căruia îi sunt forever recunoscător este tatăl unui neprețuit coleg de clasă. Culmea e că mai mult ca sigur nici nu știe cât de mult îi datorez eu tatălui său.