Moartea Pasiunii sau Frustrarea no. 2

Daca stau sa-mi aduc aminte felul in care se imbracau colegele noastre, raportat la moda actuala, singurul cuvant care imi vine in minte e anost, sau plastic spus "Moartea Pasiunii". In 2012, cred ca doar unui ciudat i-ar putea placea o fata imbracata intr-un sac tubular si legata cu o banda alba pe parul nevopsit si una albastra peste pantec. Erotismul este deja o moda, incat imbracamintea fetelor a devenit astazi ceea ce atunci am fi numit cu manie proletara destrabalare, decadenta, nerusinare. Ce alchimie acționa totusi, că indiferent de cât de asexuata era moda feminina de atunci, noi masculii :), gaseam fetele atat de atragatoare? Toata aceasta filosofie de doi bani, mi-a venit in minte de la o amintire tip 12B.

Excomunicarea mea nu in banca 1 ci banca 0, fiind iesita practic din rand, imi dadea un sentiment de oarecare izolare, accentuată de faptul că eu nu puteam vedea profesorul care se plimba printre randuri, decât, spre deosebire voi care o puteati face printr-o simpla întoarcere a capului, printr-o rasucire extrema a coloanei si rotire cu unghiul maxim de rotatie stanga permis de anatomia gatului. Miscarea in sine nu era foarte grea dar era ampla, ba chiar gimnastica aceea mi-a conferit oarecare mobilitate in timp, partea proasta era însă dată de traiectoria urmată de privire. Ori, dupa cum bine știți voi olimpicii, lumina se propagă in linie dreapta, iar rasucirea mea baleia ca un radar un sector de cerc care includea si privelistea oferita de picioarele incomplet acoperite in bancile vetuste a doua colege aflate pe randul din mijloc, in banca 1, 2 sau 3 (aici memoria îmi joaca feste). Vă jur cu mâna pe inima, că niciodată intenția mea nu a fost sa ma uit pe sub fustele voastre, dragele mele colege, ci doar imuabilele legi ale fotonicii, intersectau privirea mea candidă cu ceea ce încercau sarafanele sac să acopere si nu reuseau din motive date tot de o ramura a fizici și anume mecanica. Să mi se strice Porsche-le daca va mint! La un moment dat, am incercat sa fac miscarea tinandu-mi pleoapele inchise, dar asta presupunea un mare risc avand in vedere ca mai existase un episod neplacut in clasa, in care unul din colegi luase o palma de toata frumusetea de la profesorul Andrei, că doarme in clasa, el săracul avand doar niste ochelari cu multe dioptrii si inchiși la culoare, care, dintr-un anume unghi, puteau să dea senzația că proprietarul doarme pe undele melodioase ale poeziei. E adevarat că atunci m-am simtit frustrat de gesturile voastre instinctive de a trage in jos de marginile inferioare ale sarafanului si a va strânge la maxim picioarele. Vă asigur: chiar nu se vedea nimic și dacă m-aș fi uitat înadins. Nu vreau să îmi imaginez ce era in mintea voastră când vă gândeati noaptea disperate că aveti un coleg care are si el o obsesie, zilnic, din 5 in 5 minute sa se uite pe sub fustele voastre :(.

Acum, dacă am lamurit aceasta frustrare, sper că și voi, cele doua dragi colege, vă veti liniști eventuala suspiciune: inclusiv baiatul cu capul mare din banca 0, era un baiat normal, caruia ii placeau fetele cum le placeau tuturor colegilor din clasa, chit ca unii nu treceau nici măcar pe roșu si acum se mira ca nu aveau succes :) Am zis!