...8 februarie 2012!...De ce nu as incepe cu cuvintele lui Tibi: "mai, Carmen , daca mi-ar fi spus cineva ca..." Pentru ca la fel am gandit si eu...
Cine si-ar fi inchipuit ca voi reintalni intr-o seara geroasa, un coleg dupa 33 ani...In fapt, dupa o viata!
Ar fi fost o gluma buna acum cateva luni, acum cel mult m-am tras de nas...
Da, am petrecut doua ore minunate cu un coleg de scoala generala si liceu care a locuit, in Bucuresti, mai tot timpul, la doi pasi de mine. Si totusi nu ne-am vazut ...Cred ca inca nu venise Revelionul 2012!
Pai, nici nu stiu cum am demarat discutia. A fost simplu, amestecat, fara cap sau coada. Acum? Mi-e greu tare sa povestesc. Asa ceva se simte, se traieste, nu poate fi relatat. E un amestec de traire in trecut cu bucuria revederii , cu dorinta de a afla cat mai multe despre celalalt...fara calcule si planuri, spontan, natural si, mai ales, sincer!
...L-am recunoscut pe Tibi, desi intuneric, din prima. Am hotarat ca potrivit era sa bem un ceai la "Chocolat" pe Mosilor, o locatie draguta si linistita. Si gata...Pusi pe depanat amintiri, sarind de la un subiect la altul.
Dar nu v-am spus ce avea in brate Tibi. Nici daca va dau 1001 sanse din 1001 nu o sa ghiciti.Vreti totusi sa incercati? Hai, ce propuneti?...Va spun eu: un brat de reviste "Licariri", oameni buni!
Mi-am pastrat doua, apoi au inceput discutiile. Cred ca nu am mai fost atat de relaxata si cu gura pana la urechi de multa vreme...Desi, pe drum, aveam o oarecare indoiala: oare s-a mai pastrat ceva din amintirile acelea din liceu? Oare voi fi in stare sa pot o conversatie normala? Pe "sticla " ca pe "sticla " , dar in realitate? Imi faceam curaj. Uneori, cand trec prea multi ani peste noi, raman doar figurile colegilor, in cazul cel mai fericit o "eticheta" subiectiva...Nu a fost cazul: am regasit un acelasi Tibi, cu acelasi farmec si umor fin care m-a delectat in stilul lui caracteristic...Am vorbit in continuu si nu mai terminam. Aveam impresia ca totul a fost ieri. Nici nu am cum sa va povestesc, totul a fost dialog...Un dialog de 5 stele! O seara de 5 stele! Sic! Am ras, ne-am amintit, am povestit si ne-am propus un "va urma".
Inca mai avem ce sa ne spunem. Inca mai avem timp pentru a ne construi alte amintiri...Ar fi frumos sa le realizam cu totii!
Si toate acestea, s-au petrecut, ca prin miracol, la "Chocolat" intr-o seara geroasa de februarie 2012...Sublim! Intens! Adevarat!
Si, daca ar fi sa-mi pun acum o dorinta, ar fi sa ne revedem cat se poate de repede! E minunat!
O descriptie minunata a reintilnirii, Carmen! Ai prins excelent emotia momentului. In timp ce ti-am citit relatarea, m-am simtit tras inauntru, in ceea ce s-a intimplat la "Chocolat", de parca am fost martor la intilnirea voastra. Iar faza cu teancul de "Licariri" carat de Tibi este absolut nemaipomenita. Va invidiez, oameni buni! Va invidiez pentru puterea de a ramine ingenui. Si de a fi prezervat peste ani acel spatiu in care sunteti voi insiva.
ReplyDeleteCei doi colegi, surprinşi de cursul povestirii,
ReplyDeleteServiră ceai, nu "chocolată".
Şi după ore scurse tribut amintirii
Îşi zisără: "Ne mai vedem şi altă dată!"
Mă gândisem să adaug drept "comentariu" la relatarea foarte frumoasă (mulţam, colega!) a lui Carmen ceva cât de cât frumos din e-mailul trimis anterior, dar am zis că odată tot va ajunge la "Stenograme" (credeaţi c-aţi scăpat, neică?) şi nici nu e frumos să mă auto-plagiez, aşa că am pus semi-epigrama de mai sus şi conform obiceiului (prost, ar zice unii) comentez în plus. Păi ce, în acele vremuri "memoriale" puteam să comentăm prea mult? Doar printre dinţi, în barba necrescută încă sau "în pauza de masă".
Semi-epigramă pentru că nu "trage" în nimeni si nici nu prea respectă ritmul şi rima lui Cincinat Pavelescu. Dar se observă geniul autorului, care reuşeşte să sintetizeze firul întânirii in doar câteva rânduri inspirate (de cine sau ce? păi de întâlnire, mai multă atenţie, vă rugăm!). Cititorul subtil poate realiza, dacă-şi pune mintea la contribuţie, şi zbaterea existenţială între a păstra întreaga generalitate, descriind o posibilă întâlnire între oricare doi posibili colegi de şcoală (generală, liceu, facultate, studii post-universitare sau doctorale, MBA, etc) sau a folosi abundent perfectul simplu pentru a sugera, de data aceasta plenar, minunatele meleaguri de unde provin cei doi colegi. Ca să nu mai pomenim (adică de ce nu? uite-aşa, din spirit "contrarian", o facem!) aşa-numitul franţuzism "chocolată" care nu numai precizează ce ar fi dorit să servească oltenii noştri dacă nu aveau nişte restricţii, ci şi, pentru acelaşi cititor de mai sus, numele plin de înţelesuri al cofetăriei unde reuniunea, amintirile si povestirile au avut loc. Şi de ce "franţuzism" şi nu "oltenism": ce a fost mai întâi gardilopul sau garde-robe-ul?
Petrecerea ccontinuă!
PS: Despre Comentarii literare (Ce a vrut să spună autorul) în curând, într-o postare "dedicată".